Nu pot spune că nu mi-a plăcut Starwars. Ce-i a lui e-a lui: săbii laser, luptele sunt lupte (nu faze în reluare gen Matrix), exploziile sunt explozii, navele sunt nave, roboţii sunt roboţi, iar Natalie Portman e Natalie Portman. Nu mă voi lua de fazele care nu respectă legile fizicii, pentru că şi legile astea sunt atât de multe şi de restrictive de parcă ar fi aquis-ul comunitar (de fapt nu e de mirare, tot europenii le-au elaborat pe majoritatea dintre ele). Dar totuşi există o parte naşpa a acestor filme, şi de aceasta mă voi ocupa acum.
Ce e naşpa în Starwars? Consiliul Jedi! Să vedem ce a făcut de-a lungul a trei serii acest minunat consiliu. Când Qui-Gon îi anunţă în "Episode I" că au dat de un lord Sith, ei rămân blocaţi, spun că Siţii au fost eliminaţi de mai bine de o mie de ani, şi că vor investiga problema. Sună familiar? Nu seamănă cu "Vom crea o comisie pentru analiza cauzelor inundaţiilor"? Dar nu e numai asta: de fiecare dată când republica este în rahat până peste cap, ei trimit pe Obi-Wan, singur sau însoţit de încă o persoană, pentru a rezolva problema, iar ei stau liniştiţi să mediteze, să bea urină şi să vorbească despre Forţă şi despre cum simt ei că partea întunecată li s-a cam urcat la cap şi îi împiedică să vadă lucrurile evidente.
Centrul filosofiei Jedi este că frica şi ura duc spre partea minoritară a forţei, şi în concluzie trebuie evitate cu orice preţ. Îmi închipui ce gândeşte un Jedi când se luptă: hmmmmm.... câmpie, floricele.... mieluşei, căţeluşi... uite că ăsta trage cu blasterul în mine, hai să parez cu sabia... oooooo, sorry, îmi pare rău că am reflectat raza spre tine şi te-am omorât, dar nu e bai, că te vei integra în Forţă... gânduri pozitive, gânduri pozitive... domnu Sith, nu putem să ne împăcăm? mergem la un restaurant vegetarian, schimbăm impresii... hai dom'le, chiar nu ştii de glumă, de ce dai cu sabia? Wow, ce sabie roşie şi lungă ai! Îmi pare rău, nu pot să te omor, este împotriva principiilor mele, mai bine hai şi omoară-mă tu, că viaţa de Jedi e o mare plictiseală, ...
Să fim serioşi: rarele ocazii când un Jedi a ucis un lord Sith au fost atunci când respectivul lord a reuşit să-l scoată pe Jedi din sărite (Obi Wan, când a fost ucis Qui-Gon, Anakin pentru că Dooku îi tăiase o mână şi astfel i-a redus la jumătate plăcerea de a o pipăi pe Padme, Luke Skywalker l-a schilodit pe babacu-său pentru că avea un complex Oedip nerezolvat, iar Obi-Wan l-a trimis pe Vader în lavă drept pedeapsă că acesta nu a fost un elev bun, având o reacţie normală, ca orice profesor). Dacă un Jedi se enervează, spune în gând un "fir-ai tu al dracu de Sith borât, să vezi ce orgasm cu sabia laser îţi dau" (evident, #define Dracu "the dark side of the force"), şi apoi începe să practice o străveche tehnică de luptă, cunoscută de maeştrii sub numele de "ciobăneasca", împărţind lovituri cu sete în stânga şi în dreapta.
De ce e nasol să fii Jedi? Păi, unu la mână, metoda de selecţie a candidaţilor este defectuoasă, ei fiind aleşi de mici, înainte ca ei să ştie ce vor. Dacă te-ai născut cu midiclorienele în sânge, poţi deveni Jedi, altfel nici o şansă. Nu tu încurajare a competitivităţii, nu tu egalitate a şanselor. A doua problemă este că un Jedi trebuie să renunţe la tot ce înseamnă mici plăceri personale. Adică cum, tu eşti un ditamai eroul, tai cu sabia pe toţi ăia care se uită urât la tine, toate femeile se înghesuie să le transmiţi nişte Forţă în cuante discrete (cu cap şi coadă, înotând într-un lichid albicios), iar tu să nu poţi profita în nici un fel de situaţia asta? Păi să nu-ţi bagi tu sabia în ei Jedi? A treia problemă este legată de sistemul de învăţământ: aţi văzut că micii jedişori sunt antrenaţi la grămadă, astfel încât progresul individual este greu de monitorizat. Mai mult, am impresia că există o cotă de promovabilitate minimă, impusă de conducerea şcolii ("bă, Yoda, nu mai pica atât de mulţi elevi, că ne închid ăştia dracului şcoala, şi rămânem pe drumuri!", "Dar elevii ăştia, naşpa, sunt ei, MTV, în cap, au", "Lasă, măi, că oricum siţii au dispărut de mult, nu mai avem nevoie de elevi buni, scot odată sabia laser şi toată lumea fuge. Plus că dacă-l dai afară pe negrul ăsta, ne vor sări politicienii în cap", "Dreptate ai tu, stresat, nu merită să fiu. Stresatul, tânăr moare, eu, abia 800 de ani am").
În comparaţie, partea întunecată a forţei oferă şcolarizare intensă (existând doar un elev şi un maestru), posibilitatea de a-ţi satisface vocaţia de leader, nu există limită de vârstă, îţi poţi urma ambiţiile personale, iar statutul de maestru îl obţii prin eliminarea, prin orice mijloace, a şefului tău. De fapt, şcoala Sith te pregăteşte pentru climatul economic liberal şi globalizat, în timp ce şcoala Jedi e clar de natură socialistă. Şi rezultatele se văd. Să comparăm rezultatele profesionale:
Şcoala Jedi
Qui-Gon Jin, maestru: are puţine succese pe plan profesional, ucigând doar câţiva roboţi. Îmbrăcămintea este extrem de sărăcăcioasă, dovedind o stare materială precară. Are totuşi iniţiativă, şi pentru asta este exclus din consiliu, şi este trimis de fiecare dată în misiunile cele mai periculoase. Este ucis de Darth Maul, unul din cei mai puţin experimentaţi Sith, după o scurtă luptă.
Yoda, maestru: extrem de dotat cu Forţă, ca o consolare pentru înălţimea lui redusă. Dotarea intelectuală lasă de dorit, pentru că în 800 de ani nu a reuşit să stăpânească limba engleză, şi de asemenea pentru că nu a reuşit să observe planurile Sith decât când era prea târziu. După căderea jediilor, se retrage pe o planetă primitivă, unde trăieşte la limita subzistenţei, mâncând în fiecare zi o fiertură execrabilă, până când moare de bătrâneţe. Nici un moştenitor nu a revendicat casa şi pământurile.
Obi-Wan Kenobi, maestru: are o carieră interesantă. Unul din puţinii Jedi care se poate mândri că a ucis (sau aproape) doi lorzi Sith: pe Darth Maul şi pe Darth Vader. Este unul din puţinii Jedi care şi-au luat carnetul şi pot pilota o navă spaţială. Se retrage pe o planetă deşertică, unde stă şi meditează până când Luke, fiul lui Darth Vader, ajunge la majorat - iar apoi are dificultăţi în a-l convinge pe Yoda că el trebuie antrenat - devenise prea bătrân! Reuşeşte să pună la punct o tehnică prin care se transformă în fantomă când este ucis, şi este nerăbdător în a o încerca. Se oferă de bunăvoie lui Vader, iar acesta-i împlineşte dorinţa.
Restul Jediilor: sunt în mod clar o generaţie pierdută. Numărul lor este enorm, dar sunt eliminaţi cu uşurinţă de armatele clonelor. Se pare că puterea lor scade cu numărul, după următoarea teoremă: dacă un număr N de cavaleri Jedi atacă un Sith, acesta va ucide N-1 din ei, iar apoi va avea mari dificultăţi cu ultimul rămas - din cauza faptului că ăsta ultimul ajunge să se enerveze, evident.
Şcoala Sith
Darth Maul: un bun specialist în ale sabiei, reuşeşte fără mare dificultate să elimine un maestru Jedi, fiind totuşi eliminat apoi de Obi-Wan Kenobi, din motive de oboseală şi lipsă de exerciţiu. Nu este cel mai deştept dintre Siţi, vocabularul său fiind limitat la cuvintele "Yes, master". Este născut la Cernobâl în 1986, lucru dovedit de culoarea pielii şi de coarnele ieşite în frunte.
Darth Tyranus (conte Dooku): este un lord Sith provenit din rândurile cavalerilor Jedi. Reuşeşte să învingă doi Jedi, dar nu îi omoară, şi asta îi va cauza căderea ulterioară în dizgraţie. Este unul din puţinii siţi care au maniere şi stil - probabil că a trecut de partea Răului după ce Yoda a refuzat să-i plătească orele de engleză.
Darth Sidious (Palpatine): este personajul negativ absolut, dar nu pentru că este Sith, ci pentru că intră în politică. Este un leader carismatic, atrăgând de partea lui oameni valoroşi şi cu potenţial. Plănuieşte cu minuţiozitate transformarea Republicii în Imperiu, fără ca vreunul din opozanţi să bănuiască ceva, şi reuşeşte să devină Împărat. Din păcate, această poziţie nu-i va servi la nimic, deoarece devine urât ca dracu şi nici o femeie nu vrea să se uite la el. Treptat nu va mai da atenţie nici detaliilor vestimentare, ajungând să se îmbrace într-o simplă cârpă de consistenţa pânzei de sac, şi nu îşi va mai cumpăra pantofi.
Darth Vader (Anakin Skywalker): este omul care a reuşit să ilustreze celebrul dicton "trăieşte-ţi viaţa!". Este născut dintr-o fecioară, şi ajunge printr-un concurs de împrejurări să fie antrenat ca Jedi. Îşi dă seama că celibatul jediilor e cam naşpa, şi se căsătăreşte cu Padme (Natalie Portman), cu care nu pierde timpul şi face şi nişte copii. Se plictiseşte de a fi bun, şi trece de partea răului, ucigând cu ocazia asta pe toţi elevii şcolii Jedi, inaugurând prima reformă a învăţământului din ultima mie de ani. Este confruntat de Obi Wan, care-i provoacă o Schimbare la Faţă, via lava fierbinte. Devine cunoscutul Lord Vader, sub chipul căruia mai distruge nişte planete, mai omoară nişte rebeli, şi îi taie o mână propriului lui fiu (dovedind că nu-i pasă deloc de drepturile copilului), iar apoi se răzgândeşte din nou şi îi elimină şi pe Palpatine, prilej cu care moare şi obţine şi el viaţa veşnică sub formă de fantomă, dovedind că nu e obligatoriu să fii bun ca să fii răsplătit după moarte. Vader rules!
Ce e naşpa în Starwars? Consiliul Jedi! Să vedem ce a făcut de-a lungul a trei serii acest minunat consiliu. Când Qui-Gon îi anunţă în "Episode I" că au dat de un lord Sith, ei rămân blocaţi, spun că Siţii au fost eliminaţi de mai bine de o mie de ani, şi că vor investiga problema. Sună familiar? Nu seamănă cu "Vom crea o comisie pentru analiza cauzelor inundaţiilor"? Dar nu e numai asta: de fiecare dată când republica este în rahat până peste cap, ei trimit pe Obi-Wan, singur sau însoţit de încă o persoană, pentru a rezolva problema, iar ei stau liniştiţi să mediteze, să bea urină şi să vorbească despre Forţă şi despre cum simt ei că partea întunecată li s-a cam urcat la cap şi îi împiedică să vadă lucrurile evidente.
Centrul filosofiei Jedi este că frica şi ura duc spre partea minoritară a forţei, şi în concluzie trebuie evitate cu orice preţ. Îmi închipui ce gândeşte un Jedi când se luptă: hmmmmm.... câmpie, floricele.... mieluşei, căţeluşi... uite că ăsta trage cu blasterul în mine, hai să parez cu sabia... oooooo, sorry, îmi pare rău că am reflectat raza spre tine şi te-am omorât, dar nu e bai, că te vei integra în Forţă... gânduri pozitive, gânduri pozitive... domnu Sith, nu putem să ne împăcăm? mergem la un restaurant vegetarian, schimbăm impresii... hai dom'le, chiar nu ştii de glumă, de ce dai cu sabia? Wow, ce sabie roşie şi lungă ai! Îmi pare rău, nu pot să te omor, este împotriva principiilor mele, mai bine hai şi omoară-mă tu, că viaţa de Jedi e o mare plictiseală, ...
Să fim serioşi: rarele ocazii când un Jedi a ucis un lord Sith au fost atunci când respectivul lord a reuşit să-l scoată pe Jedi din sărite (Obi Wan, când a fost ucis Qui-Gon, Anakin pentru că Dooku îi tăiase o mână şi astfel i-a redus la jumătate plăcerea de a o pipăi pe Padme, Luke Skywalker l-a schilodit pe babacu-său pentru că avea un complex Oedip nerezolvat, iar Obi-Wan l-a trimis pe Vader în lavă drept pedeapsă că acesta nu a fost un elev bun, având o reacţie normală, ca orice profesor). Dacă un Jedi se enervează, spune în gând un "fir-ai tu al dracu de Sith borât, să vezi ce orgasm cu sabia laser îţi dau" (evident, #define Dracu "the dark side of the force"), şi apoi începe să practice o străveche tehnică de luptă, cunoscută de maeştrii sub numele de "ciobăneasca", împărţind lovituri cu sete în stânga şi în dreapta.
De ce e nasol să fii Jedi? Păi, unu la mână, metoda de selecţie a candidaţilor este defectuoasă, ei fiind aleşi de mici, înainte ca ei să ştie ce vor. Dacă te-ai născut cu midiclorienele în sânge, poţi deveni Jedi, altfel nici o şansă. Nu tu încurajare a competitivităţii, nu tu egalitate a şanselor. A doua problemă este că un Jedi trebuie să renunţe la tot ce înseamnă mici plăceri personale. Adică cum, tu eşti un ditamai eroul, tai cu sabia pe toţi ăia care se uită urât la tine, toate femeile se înghesuie să le transmiţi nişte Forţă în cuante discrete (cu cap şi coadă, înotând într-un lichid albicios), iar tu să nu poţi profita în nici un fel de situaţia asta? Păi să nu-ţi bagi tu sabia în ei Jedi? A treia problemă este legată de sistemul de învăţământ: aţi văzut că micii jedişori sunt antrenaţi la grămadă, astfel încât progresul individual este greu de monitorizat. Mai mult, am impresia că există o cotă de promovabilitate minimă, impusă de conducerea şcolii ("bă, Yoda, nu mai pica atât de mulţi elevi, că ne închid ăştia dracului şcoala, şi rămânem pe drumuri!", "Dar elevii ăştia, naşpa, sunt ei, MTV, în cap, au", "Lasă, măi, că oricum siţii au dispărut de mult, nu mai avem nevoie de elevi buni, scot odată sabia laser şi toată lumea fuge. Plus că dacă-l dai afară pe negrul ăsta, ne vor sări politicienii în cap", "Dreptate ai tu, stresat, nu merită să fiu. Stresatul, tânăr moare, eu, abia 800 de ani am").
În comparaţie, partea întunecată a forţei oferă şcolarizare intensă (existând doar un elev şi un maestru), posibilitatea de a-ţi satisface vocaţia de leader, nu există limită de vârstă, îţi poţi urma ambiţiile personale, iar statutul de maestru îl obţii prin eliminarea, prin orice mijloace, a şefului tău. De fapt, şcoala Sith te pregăteşte pentru climatul economic liberal şi globalizat, în timp ce şcoala Jedi e clar de natură socialistă. Şi rezultatele se văd. Să comparăm rezultatele profesionale:
Şcoala Jedi
Qui-Gon Jin, maestru: are puţine succese pe plan profesional, ucigând doar câţiva roboţi. Îmbrăcămintea este extrem de sărăcăcioasă, dovedind o stare materială precară. Are totuşi iniţiativă, şi pentru asta este exclus din consiliu, şi este trimis de fiecare dată în misiunile cele mai periculoase. Este ucis de Darth Maul, unul din cei mai puţin experimentaţi Sith, după o scurtă luptă.
Yoda, maestru: extrem de dotat cu Forţă, ca o consolare pentru înălţimea lui redusă. Dotarea intelectuală lasă de dorit, pentru că în 800 de ani nu a reuşit să stăpânească limba engleză, şi de asemenea pentru că nu a reuşit să observe planurile Sith decât când era prea târziu. După căderea jediilor, se retrage pe o planetă primitivă, unde trăieşte la limita subzistenţei, mâncând în fiecare zi o fiertură execrabilă, până când moare de bătrâneţe. Nici un moştenitor nu a revendicat casa şi pământurile.
Obi-Wan Kenobi, maestru: are o carieră interesantă. Unul din puţinii Jedi care se poate mândri că a ucis (sau aproape) doi lorzi Sith: pe Darth Maul şi pe Darth Vader. Este unul din puţinii Jedi care şi-au luat carnetul şi pot pilota o navă spaţială. Se retrage pe o planetă deşertică, unde stă şi meditează până când Luke, fiul lui Darth Vader, ajunge la majorat - iar apoi are dificultăţi în a-l convinge pe Yoda că el trebuie antrenat - devenise prea bătrân! Reuşeşte să pună la punct o tehnică prin care se transformă în fantomă când este ucis, şi este nerăbdător în a o încerca. Se oferă de bunăvoie lui Vader, iar acesta-i împlineşte dorinţa.
Restul Jediilor: sunt în mod clar o generaţie pierdută. Numărul lor este enorm, dar sunt eliminaţi cu uşurinţă de armatele clonelor. Se pare că puterea lor scade cu numărul, după următoarea teoremă: dacă un număr N de cavaleri Jedi atacă un Sith, acesta va ucide N-1 din ei, iar apoi va avea mari dificultăţi cu ultimul rămas - din cauza faptului că ăsta ultimul ajunge să se enerveze, evident.
Şcoala Sith
Darth Maul: un bun specialist în ale sabiei, reuşeşte fără mare dificultate să elimine un maestru Jedi, fiind totuşi eliminat apoi de Obi-Wan Kenobi, din motive de oboseală şi lipsă de exerciţiu. Nu este cel mai deştept dintre Siţi, vocabularul său fiind limitat la cuvintele "Yes, master". Este născut la Cernobâl în 1986, lucru dovedit de culoarea pielii şi de coarnele ieşite în frunte.
Darth Tyranus (conte Dooku): este un lord Sith provenit din rândurile cavalerilor Jedi. Reuşeşte să învingă doi Jedi, dar nu îi omoară, şi asta îi va cauza căderea ulterioară în dizgraţie. Este unul din puţinii siţi care au maniere şi stil - probabil că a trecut de partea Răului după ce Yoda a refuzat să-i plătească orele de engleză.
Darth Sidious (Palpatine): este personajul negativ absolut, dar nu pentru că este Sith, ci pentru că intră în politică. Este un leader carismatic, atrăgând de partea lui oameni valoroşi şi cu potenţial. Plănuieşte cu minuţiozitate transformarea Republicii în Imperiu, fără ca vreunul din opozanţi să bănuiască ceva, şi reuşeşte să devină Împărat. Din păcate, această poziţie nu-i va servi la nimic, deoarece devine urât ca dracu şi nici o femeie nu vrea să se uite la el. Treptat nu va mai da atenţie nici detaliilor vestimentare, ajungând să se îmbrace într-o simplă cârpă de consistenţa pânzei de sac, şi nu îşi va mai cumpăra pantofi.
Darth Vader (Anakin Skywalker): este omul care a reuşit să ilustreze celebrul dicton "trăieşte-ţi viaţa!". Este născut dintr-o fecioară, şi ajunge printr-un concurs de împrejurări să fie antrenat ca Jedi. Îşi dă seama că celibatul jediilor e cam naşpa, şi se căsătăreşte cu Padme (Natalie Portman), cu care nu pierde timpul şi face şi nişte copii. Se plictiseşte de a fi bun, şi trece de partea răului, ucigând cu ocazia asta pe toţi elevii şcolii Jedi, inaugurând prima reformă a învăţământului din ultima mie de ani. Este confruntat de Obi Wan, care-i provoacă o Schimbare la Faţă, via lava fierbinte. Devine cunoscutul Lord Vader, sub chipul căruia mai distruge nişte planete, mai omoară nişte rebeli, şi îi taie o mână propriului lui fiu (dovedind că nu-i pasă deloc de drepturile copilului), iar apoi se răzgândeşte din nou şi îi elimină şi pe Palpatine, prilej cu care moare şi obţine şi el viaţa veşnică sub formă de fantomă, dovedind că nu e obligatoriu să fii bun ca să fii răsplătit după moarte. Vader rules!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu